Arhivat din original la 8 martie 2013. Accesat în 20 februarie 2013. ^ „Rightist GERB holds lead in Bulgaria's election”. 12 mai 2013. Accesat în 15 mai 2013. ^ „PM Hopeful: New Bulgarian Cabinet Will Be 'Expert, Pragmatic'”. com. Sofia News Agency. Accesat în 12 martie 2014. ^ Buckley, Neil (29 mai 2013). „Bulgaria parliament votes for a 'Mario Monti' to lead government”. FT. Accesat în 4 iunie 2013. ^ Seiler Bistra; Emiliyan Lilov (26 iunie 2013).

[14][15][16] Cultura Karanovo⁠(d) a apărut pe la 6500 î. e. n. și a fost una din mai multele societăți neolitice din regiune, care practicau agricultura. [17] Cultura Varna⁠(d) din Epoca Aramei (mileniul al V-lea î. en. ) este creditată cu inventarea metalurgiei aurului⁠(d). [18][19] Tezaurul din necropola Varna⁠(d), asociat acesteia, conține cele mai vechi bijuterii de aur din lume, datate la acum circa 6000 de ani. [20][21] Tezaurul a furnizat informații despre ierarhia și stratificarea socială din cele mai vechi societăți europene. [22][23][24] Tracii, unul dintre cele trei grupuri revendicate de bulgarii actuali drept strămoși, au sosit în Peninsula Balcanică cândva înainte de secolul al XII-lea î. [15][25][26] Tracii excelau la metalurgie și le-au dat grecilor cultele lui Orfeu și Dionis, dar au rămas un popor barbar, organizat tribal, nestatal.

[247] Bulgarii reprezintă principalul grup etnic și compun 84, 8% din populație. Minoritățile turcilor și romilor formează 8, 8% și respectiv 4, 9%; circa 40 de minorități mai mici compun 0, 7 procente, și 0, 8 nu s-au declarat membri ai unei etnii. [248] Romii sunt considerați de către unii bulgari cetățeni de rang inferior[249] și aproximativ 70. 000 din ei sunt implicați în activități ilegale. [250] Traficul de ființe umane este răspândit în rândul romilor din cauza tradiției vânzării mireselor. [251] Programele de integrare a romilor, finanțate de Uniunea Europeană, nu au avut succes. [252] Toate grupurile etnice cunosc și folosesc bulgara, singura limbă cu statut oficial, limbă maternă pentru 85, 2% din populație.

[65][15] Apărarea pasului Șipka a fost crucială pentru eliberarea Bulgariei. În etapa finală a bătăliei, forțele bulgărești, cu muniția epuizată, au aruncat cu pietre și cu trupurile camarazilor lor căzuți pentru a respinge atacurile otomane. [66] De-a lungul celor aproape cinci secole de dominație otomană, bulgarii au încercat să-și reînființeze statul organizând mai multe răscoale, cele mai cunoscute fiind Prima (1598) și a Doua Răscoală de la Tărnovo (1686), precum și răscoala lui Kărpoș (1689). [63] În secolul al XVIII-lea, Epoca Iluminismului din Europa Occidentală a influențat apariția unei mișcări de renaștere națională a Bulgariei. [63] Ea a restaurat conștiința națională și a devenit factor-cheie în lupta de eliberare antiotomană, având ca rezultat Revolta din Aprilie 1876.

^ „Голямото завръщане на риса в България” [Marea întoarcere a râsului în Bulgaria] (în bulgară). BirdsOfEurope. 23 mai 2009. Accesat în 20 decembrie 2011. ^ a b c Library of Congress 2006, p. 17. ^ „Bulgarian Cabinet Faces No-Confidence Vote Over Atomic Plant”. Bloomberg Businessweek. 6 aprilie 2012. Arhivat din original la 26 iulie 2013. Accesat în 1 iunie 2012. ^ „Bulgarian government resigns amid growing protests”. Yahoo News.

[78] Frământările politice rezultate în urma acestor pierderi au dus la o dictatură regală autoritară a țarului Boris al III-lea (1918–1943). Bulgaria a intrat în al Doilea Război Mondial în 1941 ca membră a Axei dar a refuzat să participe la Operațiunea Barbarossa, salvându-și populația evreiască de deportarea în lagărele de concentrare naziste. [79] Moartea subită a lui Boris al III-lea în vara lui 1943 a adus noi agitații politice pe măsură ce războiul se întorcea împotriva Germaniei și gherilele comuniste au căpătat avânt. [80] După mai multe greve și revolte, în septembrie 1944 Frontul pentru Patrie, dominat de comuniști, a preluat puterea cu ocazia intrării armatei sovietice in Bulgaria, punând capăt alianței cu Germania și ducând țara de partea Aliaților până la sfârșitul războiului.

„Bulgarians protest government of 'oligarchs'”. Deutsche Welle. Accesat în 30 martie 2014. ^ „Timeline of Oresharski's Cabinet: A Government in Constant Jeopardy”. Accesat în 29 iulie 2014. ^ „Bulgaria's PM Plamen Oresharski Resigns”. Accesat în 25 iulie 2014. ^ „Bulgaria's President Names Georgi Bliznashki as Prime Minister”. 5 august 2014.